Viitor
pentru copii

Luana este fetița mea minunată, care s-a născut un pic mai specială. Este un copil născut la termen, care nu a avut nici o problemă majoră. La vârsta de 4 luni am început să am ceva dubii legate de auzul copilei mele, deoarece vedeam că nu e atrasă de jucăriile cu stimuli auditivi (cele care cântau), dacă aveau în schimb și ceva luminițe era atentă la ele, în general nu o deranjau zgomotele. La vremea aceea am fost sfătuiți să așteptăm până după ce va face 1 an, să i se poată face anumite teste auditive. Între timp ea a mai crescut și ne păcălea frecvent, întorcându-se către televizor în momentul când începeau reclame sau dansa pe diverse melodii. La vârsta de 1 an și 4 luni, Luana a fost diagnosticată în București la spitalul Panduri și i s-a pus diagnosticul de hipoacuzie neosenzorială profundă bilaterală, cu alte cuvinte copilul nostru nu auzea deloc cu ambele urechi. În prima fază am fost sfătuiți să încercăm cu o pereche de proteze auditive.

 

După două săptămâni de la protezare am început și logopedia, tot la spitalul Panduri, am stat internată cu ea o săptămână, iar în acea săptămână ni s-a spus că, din păcate, în cazul Luanei protezele nu au nici un beneficiu și va avea nevoie de un implant cohlear. Așa că ne-am mobilizat împreună cu familia, prietenii și mulți alți oameni de bine și am făcut o campanie de strângere de fonduri pentru cumpărarea unui implant. Am reușit, iar pe 2 noiembrie 2009, când Luana avea 1 an și 11 luni a fost operată de către Prof. Dr. Med. hc. Roland Laszig în colaborare cu Conf.Univ. Dr. Dan Cristian Gheorghe la spitalul M.S.Curie, fiind prima operație de acest gen făcută în acel spital. Totul a decurs foarte bine, Luana s-a refăcut foarte repede, iar după o lună am revenit în București (noi la vremea aceea locuiam în Galați) pentru activarea implantului. Am început ulterior și logopedia, tot la spitalul Panduri, cu D-na Fotescu Mihaela, în același regim, adică stăteam cu Luana internată o săptămână, apoi 2-3 săptămâni mergeam acasă. Am facut drumurile astea aproape 1 an, apoi ne-am hotărât să ne mutăm în București pentru recuperarea Luanei. Am închiriat un apartament și am încercat să ne facem o viață în capitală, departe de familie, prieteni și de casa noastră. 

 

Terapia Luanei a continuat în același ritm adică o săptămână, zi de zi mergeam la spital pentru lecții, apoi luam pauză 2-3 săptămâni. Luam pauză de la lecțiile cu logopedul, dar acasă ne continuam munca și ușor, ușor au început să se vadă rezultatele.

 

 

În prima fază a început să spună cuvinte simple mama, apa, ou, tata..., apoi a început să își îmbogățească vocabularul și să lege câte 2 cuvinte și tot așa până când a vorbit mult mai bine. 
Între timp mami și tati i-au facut Luanei un frățior pe care Luana îl iubește, chiar dacă la început nu era foarte încântată să îl vadă. E frumos să o vezi cum își corectează frățiorul când nu pronunță ceva corect.

 

 

Acum Luana are 7ani, este  același copil minunat, care surprinde pe foarte mulți cât de bine vorbește și cât de bine aude, a început și școala, fiind în clasa pregătitoare, unde îi place foarte mult. Ăn septembrie 2014 a fost operată și pe urechea stângă, totul a decurs foarte bine și de această dată, recuperarea post operatorie fiind destul de rapidă. Continuam lecțiile de logopedie, în special pentru implantul cel nou, cel de pe urechea stângă și lucrurile merg foarte bine, deja fiind capabilă să înțeleagă aproape la același nivel la care înțelege cu primul implant.

 

 

Tot drumul nostru până astăzi nu pot spune că a fost chiar ușor. Așa cum am spus mai sus, succesul cred că vine, dacă părinții conștientizează ceea ce au de făcut și formează o echipă care să lucreze împreună pentru reușita copilului. Nu trebuie să gândiți că implantul face minuni de unul singur, da este un dispozitiv uimitor, dar dacă nu este ajutat de oameni capabili care să înteleagă ce trebuie facut, nu știu cât de mari sunt șansele de reușită. 

În final se uită toate greutățile când vezi că, copilul poate întelege singur ceea ce se vorbește și poate răspunde la fel de bine atunci când e intrebat ceva sau își spune orice părere. Cel puțin așa a fost în cazul nostru.

 

Mult succes tuturor!